anchilurie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ankylurie)

1. strâmtare patologică a uretrei.

angiostenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiosténose)

1. strâmtare, îngustare a vaselor sangvine.

celulă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cellule, lat. cellula)

1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu.
2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului.
3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste și muncitorești.
4. fiecare dintre cămăruțele unui fagure de albine.
5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detențiunea izolată a celor închiși.
6. ansamblu format din fuzelajul, aripile și ampenajele unui avion.
7. formație de zbor din două avioane de luptă.
8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale.

chiton 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiton, gr. khiton)

1. (ant.) tunică lungă și strâmtă cu mâneci largi, purtată la greci de femei și bărbați, pe sub himation.

COARCT-, COARCTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. coarct/o/-, cf. coarcto, -are „a strânge, a îngusta”)

1. „strictură, strâmtare”.

coarctație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coarctation, lat. coarctatio)

1. strâmtare, îngustare, a unui conduct natural.