OK
X
decolator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. decollator)
1.
instrument
chirurgical
de
forma
unui
tăietor
de
hârtie
cu
marginile
teșite,
pentru
decolare
(2).
detalonare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. détalonnage)
1.
(tehn.)
teșitură
pe
fața
de
așezare
a
sculelor
așchietoare.
2.
operație
prin
care
se
obține
o
astfel
de
teșitură.
ebrazură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ébrasure)
1.
lărgire
oblică,
teșitură
în
interiorul
unui
zid,
la
uși
sau
ferestre.
fațeta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. facetter)
1.
a
șlefui,
a
tăia
în
fațete
(pietre
prețioase).
2.
(poligr.)
a
prelucra
un
clișeu,
o
piesă
de
stereotipie
prin
teșirea
marginilor
sau
scobirea
în
ele
a
unui
șant,
spre
a
fi
fixat
pe
un
suport.
fațetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. facette)
1.
fiecare
dintre
fețele
mici
ale
unui
poliedru;
fiecare
dintre
fețele
unei
pietre
prețioase.
2.
~
de
cuțit
=
teșitură
a
muchiei
tăietoare
la
cuțitele
de
prelucrare
prin
așchiere.
3.
ochi
de
~e
=
ochi
compus
al
insectelor.
4.
(poligr.)
placă
de
fontă
pentru
fixarea
plăcilor
de
stereotipie.
șanfrena
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. chanfreiner)
1.
a
tăia
oblic
muchiile
unei
pietre,
ale
unei
piese
de
lemn
sau
de
metal;
a
teși.