OK
X
poliedru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. polyèdre)
1.
corp
solid
cu
mai
multe
fețe
poligonale
plane.
bază
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. base, /9/ rus. baza)
1.
parte
inferioară
a
unui
corp,
edificiu
etc.;
temelie,
fundament.
2.
distanță
între
difuzoarele
(externe)
ale
unui
sistem
de
redare
radiofonică.
3.
electrod
corespunzător
zonei
dintre
două
joncțiuni
ale
unui
tranzistor.
4.
(mat.)
număr
real,
pozitiv
și
diferit
de
1,
la
care
se
face
logaritmarea.
5.
~
a
puterii
(unui
număr)
=
număr
care
se
ridică
la
puterea
indicată
de
exponent.
6.
latură
a
unui
poligon
sau
față
a
unui
poliedru,
în
poziția
cea
mai
de
jos.
7.
element
fundamental,
esențial
a
ceva
(cuvânt,
combinație
chimică
etc.).
8.
de
~
=
principal,
fundamental;
a
pune
~
ele
=
a
întemeia,
a
înființa.
9.
totalitatea
relațiilor
de
producție
dintr-o
etapă
determinată
a
dezvoltării
sociale,
economice,
pe
care
se
înalță
suprastructura
corespunzătoare.
10.
loc
de
concentrare
a
unor
oameni,
trupe,
mijloace
materiale
etc.
pentru
o
activitate
determinată.
11.
~
militară
=
zonă
special
amenajată
și
dotată
cu
instalații,
în
care
sunt
concentrate
unități,
mijloace
și
materiale
de
luptă.
12.
~
sportivă
=
teren
special
amenajat
și
dotat
pentru
practicarea
diferitelor
sporturi.
13.
substanță
chimică
cu
gust
leșietic,
care
albăstrește
hârtia
de
turnesol
și
care,
în
combinație
cu
un
acid,
formează
o
sare;
substanță
care
poate
fixa
protonii
eliberați
de
un
acid.
cristal 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cristal, gr. krystallos)
1.
corp
mineral
(dintr-o
rocă)
sub
formă
de
poliedru,
mărginit
de
fețe
netede.
2.
~
de
stâncă
=
formă
naturală
cristalizată,
pură
a
silicei.
3.
(p.
anal.)
sticlă
de
fabricație
specială,
de
calitate
superioară,
transparentă
și
incoloră.
4.
vas,
obiect
fabricat
dintr-o
astfel
de
sticlă.
decaedru
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. décaèdre)
1.
(geometrie)
solid
cu
zece
fețe;
poliedru
cu
zece
fețe.
diagonal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. diagonal, lat. diagonalis)
1.
adj.
ca
o
diagonală;
oblic.
2.
s.
n.
(text)
împletitură
de
fire
care
prezintă
în
țesătură
linii
paralele
oblice.
3.
s.
f.
segment
de
dreaptă
care
unește
două
vârfuri
opuse
ale
unui
poligon
sau
ale
unui
poliedru.
4.
în
~
=
de-a
curmezișul.
5.
(mil.)
curea
purtată
de-a
curmezișul
pieptului.
6.
bară,
grindă
etc.
pusă
în
curmeziș.
7.
linie
de
cale
ferată
care
întretaie
oblic
mai
multe
linii
paralele
ale
unei
stații.
dodecaedru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dodécaèdre)
1.
poliedru
cu
douăsprezece
fețe.
2.
formă
cristalină
aparținând
sistemului
cubic.
fațetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. facette)
1.
fiecare
dintre
fețele
mici
ale
unui
poliedru;
fiecare
dintre
fețele
unei
pietre
prețioase.
2.
~
de
cuțit
=
teșitură
a
muchiei
tăietoare
la
cuțitele
de
prelucrare
prin
așchiere.
3.
ochi
de
~e
=
ochi
compus
al
insectelor.
4.
(poligr.)
placă
de
fontă
pentru
fixarea
plăcilor
de
stereotipie.