stereotipie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. stéréotypie)

1. (poligr. tradițională) procedeu de multiplicare a zațului sau a clișeelor tipografice prin turnare în forme solide.
2. formă de tipar obținută prin acest procedeu.
3. instalarea și încăperea în care se lucrează după acest procedeu într-o tipografie.
4. simptom al unor boli mintale manifestat prin repetarea stereotipă a acelorași cuvinte sau mișcări.
5. (fig.) stereotipism.

litostereotipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lithostéréotypie)

1. gravură pe piatră obținută prin acidularea pietrei litografice.

calandru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calandre)

1. mașină cu mai mulți cilindri metalici rotitori, prin care trece și este presat un material.
2. presă cu cilindri în tipografie pentru imprimarea în relief, pe carton special, a matrițelor de stereotipie.

clișa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. clicher)

1. a face un clișeu pentru stereotipie.

clișaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. clichage)

1. acțiunea de a clișa, de a face clișee pentru o compoziție tipografică, și rezultatul ei; clișare, stereotipie.

denichela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dénickeler)

1. a înlătura stratul de nichel depus pe plăcile de stereotipie.

fațeta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. facetter)

1. a șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase).
2. (poligr.) a prelucra un clișeu, o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șant, spre a fi fixat pe un suport.

fațetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. facette)

1. fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru; fiecare dintre fețele unei pietre prețioase.
2. ~ de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere.
3. ochi de ~e = ochi compus al insectelor.
4. (poligr.) placă de fontă pentru fixarea plăcilor de stereotipie.