tortura
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. torturer)
Etimologie: (fr. torturer)
1. a supune la torturi; a chinui, a schingiui.
2. (fig.; despre stări sufletești) a obseda, a frământa mintea, a neliniști.
3. (fig.) a forța (sensul), a stâlci (limba, stilul etc.).