obseda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. obséder)

1. (despre idei, imagini etc.) a preocupa intens, a urmări neîncetat.

obsedant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. obsédant)

1. care obsedează; care chinuiește mintea (simțurile) cu prezența sa continuă; chinuitor.

obsedat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (obseda)

1. om urmărit neîncetat de o idee, de o manie etc.

aliterație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allitération)

1. repetare, cu efect muzical, a aceluiași sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.
2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație psihică.
3. tendință patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.
4. (înv.) aliterațiune.

autofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autophonie)

1. rezonanță penibilă și obsedantă a propriei voci.

autohton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autochtone, gr. autokhthon)

1. adj. (despre specii, populații) care s-a format și dezvoltat pe teritoriul unde trăiește în prezent: băștinaș, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conștiință ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeași unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.

baudelairianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (baudelairian + - ism)

1. imitație a poeziei lui Baudelaire, care exprimă drama omului modern apăsat de spleen, obsedat de ideea morții, încercat de sentimente satanice și însetat de absolut.

coșmar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couchemar)

1. vis cu senzații de apăsare și de înăbușire, vis urât; viziune înfricoșătoare, obsesie.
2. (fam.) stare de grijă apăsătoare, obsedantă.

ereutofobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ereuthophobie)

1. teamă obsedantă de a roși în public; cromatofobie, eritrofobie (2).