anulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. annulation)

1. acțiunea de a anula sau de a se anula; rezultat al acestei acțiuni; anulare.
2. decizie prin care se anulează un act, o dispoziție etc.
3. (psihiatrie) mecanism de anulare retroactivă a amintirilor.
4. (antonime) confirmare, ratificare.

autohton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autochtone, gr. autokhthon)

1. adj. (despre specii, populații) care s-a format și dezvoltat pe teritoriul unde trăiește în prezent: băștinaș, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conștiință ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeași unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.

catoptrofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. catoptrophobie)

1. (psihiatrie) teamă patologică de oglinzi sau de a se privi în oglindă.

claustromanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. claustromanie)

1. claustrare voluntară la unii bolnavi.
2. (psihiatrie) atracție patologică pentru spații închise, confinate.

compulsiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compulsif)

1. referitor la compulsiune; compulsional.
2. care se caracterizează prin compulsiune; necontrolat sau reactiv și irezistibil.
3. (med.) sexualitate ~ă = un alt nume pentru hipersexualitate.
4. (psihiatrie) tulburare obsesiv-~ă (TOC) = tulburare care combină idei obsesive (obsesii) și acțiuni repetitive (compulsiuni); nevroză obsesională.

dacnomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dacnomanie)

1. (psihiatrie) impuls patologic sau nevoie compulsivă de a mușca.