aborigen, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băștinaș, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
3. (antonime) alogen, străin.

aborigenitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aborigen + -itate)

1. calitatea de a fi aborigen.
2. cultura distinctivă a popoarelor aborigene.

algonkin, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. Algonkin /indianer/)

1. adj., s. m. f. (aborigen indian) din America de Nord
2. (s. f.) limbă vorbită de algonkini.

autohton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autochtone, gr. autokhthon)

1. adj. (despre specii, populații) care s-a format și dezvoltat pe teritoriul unde trăiește în prezent: băștinaș, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conștiință ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeași unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.

indigen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indigène, lat. indigenus)

1. adj., s. m. f. autohton, aborigen.
2. adj. (despre animale, plante, mărfuri etc.) din propria țară.

indigen; autohton

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT indigenus; aborigenus; autochthonus
2. FR indigène; aboriginal
3. EN indigenous; native; aboriginal
4. DE einheimisch; heimisch; eingeboren; inländisch
5. RU местный; aбориrенный; туземный; коренной
6. HU bennszülött, honos

aborigenitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aborigen + -itate)

1. calitatea de a fi aborigen.
2. cultura distinctivă a popoarelor aborigene.