cello
Parte de vorbire: s.n. (italienism)
Etimologie: (it. cello)
Etimologie: (it. cello)
1. instrument muzical asemănător cu vioara, dar de dimensiuni mult mai mari și cu un timbru mai grav, pe care muzicianul îl ține vertical între picioare și ale cărui corzi le freacă cu un arcuș; violoncel.