crotă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (it. crotta, lat. chrotta)
Etimologie: (it. crotta, lat. chrotta)
1. vechi instrument de coarde cu arcuș, cutie ovoidală cu fundul plat, cu 3-6 coarde, pe care arcușul le făcea să vibreze simultan, la populațiile britanice din Țara Galilor; crut.