debreia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. débrayer)

1. a suprima legătura dintre două piese cuplate printr-un ambreiaj.
2. (antonim) a ambreia.

debreiabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. débrayable)

1. care poate fi debraiat.

ambreia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. embrayer)

1. a cupla, prin intermediul unui ambreiaj, un motor cu mecanismul pe care trebuie să îl pună în mișcare.
2. (antonim) a debreia.

ambreiaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. embrayage)

1. acțiunea de a ambreia; ambreiare, ambreiere.
2. organ de mașină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permițând și decuplarea în funcționare.
3. (antonime) debreiaj, debreiere.

debraiaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. débrayage)

1. acțiunea de a debreia și rezultatul ei; debreiere.
2. (tehn.) operație care elimină legătura dintre doi arbori angrenați anterior.
3. (auto.) operație prin care, sub acțiunea pedalei, arborele motor și cutia de viteze sunt decuplate pentru a permite schimbarea treptelor de viteză.
4. mecanism care permite această operațiune.
5. (var.) debreiaj.
6. (antonime) ambreiaj, ambreiare, ambreiere.

dezambreia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (dez- + ambreia)

1. a scoate din ambreiaj; a debreia.
2. (antonim) a ambreia.

dezambreiere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (dezambreia)

1. acțiunea de a dezambreia; scoatere din ambreiaj; debreiere, debreiaj.
2. (antonime) ambreiare, ambreiere.