Dictionar

desica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. desiccare)

1. a elimina apa sau umezeala dintr-un corp, a seca.
2. a deveni uscat (prin eliminarea apei, umezelii); a usca.
 

desicant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (engl. desiccant)

1. I. cauzând uscăciune; care absoarbe umiditatea.
2. II. substanță (cum ar fi oxidul de calciu sau silicagelul) care este utilizată ca agent de uscare datorită afinității sale mari pentru apă.
 

desicație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dessiccation, lat. desiccatio)

1. îndepărtarea naturală sau artificială a umezelii dintr-un corp; desicare, uscare.
 

desicativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. dessicatif, lat. dessicativus)

1. I. care are proprietatea de a usca (rapid); care face să se elimine apă; sicativ.
2. II. substanță care usucă, care elimină apa; sicativ.
 

desicator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dessiccateur)

1. aparat pentru îndepărtarea umezelii din diferite substanțe; exsicator.
 

desicație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dessiccation, lat. desiccatio)

1. îndepărtarea naturală sau artificială a umezelii dintr-un corp; desicare, uscare.
 

mumificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. mummificazione, fr. momification)

1. acțiunea de a (se) mumifica și rezultatul ei; mumificare, mumifiere.
2. păstrarea unui cadavru, transformându-l într-o mumie.
3. ~ naturală = fenomen natural de conservare prin desicare a unui cadavru.
4. practică funerară întâlnită în multe culturi istorice, inclusiv Egiptul antic.
 

rubefacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rubéfication)

1. înroșire a pielii, produsă de o substanță rubefiantă.
2. colorație roșie a solurilor, cu o desicație intensă.