Dictionar

federat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. foederatus, fr. fédéré)

1. (ant.) persoană care făcea parte din populațiile la granițele Imperiului Roman, angajată să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje.
2. delegat la sărbătoarea Federației din timpul Revoluției Franceze din 1789.
 

federație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fédération, lat. foederatio)

1. formă de organizare statală constând din unirea mai multor state autonome într-un stat unitar, condus de un guvern central.
2. grupare a unor organizații de masă și obștești constituită în vederea realizării unui scop comun; ligă, confederație.
 

federativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fédératif)

1. relativ la o federație politică; care are caracter de federație; federal.
2. sistem ~ = federalism.
 

bund

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bund)

1. asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția).
 

commonwealth

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. commonwealth „prosperitate comună”)

1. confederație liberă de națiuni, în mare parte vorbitoare de limbă engleză, care făceau parte din Imperiul Britanic înainte de dispariția acestuia.
2. organizație interguvernamentală formată din 56 de state membre, aproape toate fiind foste teritorii ale Imperiului Britanic.
 

confedera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confédérer)

1. refl. a se uni într-o confederație.
 

condeferal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confédéral)

1. referitor la confederație.
 

confederat, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confédéré)

1. cel care face parte dintr-o confederație.
 

condeferativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confédératif)

1. care aparține unei confederații.