OK
X
mufă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Muffe)
1.
manșon
(2).
2.
tub
de
metal
deschis
la
capete
cu
care
se
fixează
capsa
unui
fitil.
manșon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. manchon)
1.
accesoriu
de
îmbrăcăminte,
din
blană
sau
din
stofă,
cu
două
deschizături
laterale
în
care
se
țin
mâinile
pentru
a
le
apăra
de
frig.
2.
piesă
cu
filet
interior
cu
care
se
îmbină
două
țevi;
partea
lărgită
de
la
capătul
unui
tub,
la
îmbinarea
acestuia
cu
alt
tub;
mufă.
3.
bucată
de
cauciuc
introdusă
sub
anvelopa
unei
roți
pentru
a
apăra
camera
în
dreptul
unei
rosături
sau
al
unei
găuri
a
anvelopei.
4.
înveliș
de
protecție
în
care
se
îmbracă
mânerul
unor
obiecte.
5.
membrană
protectoare
a
seminței,
a
tulpinii
etc.
manșona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. manchonner)
1.
a
îmbina
două
țevi,
bare
etc.
cu
o
mufă
sau
un
manșon
(2).