espadon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. espadon)

1. sabie mare și lată a infanteriei germane și elvețiene, cu garda în formă de cruce și cu mânerul lung, mânuită cu amândouă mâinile.
2. pește al cărui maxilar superior se prelungește în formă de sabie; pește-spadă.

manșon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manchon)

1. accesoriu de îmbrăcăminte, din blană sau din stofă, cu două deschizături laterale în care se țin mâinile pentru a le apăra de frig.
2. piesă cu filet interior cu care se îmbină două țevi; partea lărgită de la capătul unui tub, la îmbinarea acestuia cu alt tub; mufă.
3. bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roți pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau al unei găuri a anvelopei.
4. înveliș de protecție în care se îmbracă mânerul unor obiecte.
5. membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc.

pomou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pommeau)

1. mică bilă la capătul mânerului unei spade, al unei săbii.
2. capăt de levier, de manetă etc. adaptat pentru a fi ținut în pumn.
3. bilă care este situată la capătul unui baston, unei umbrele etc. și servește drept mâner.
4. mâner umflat al unui pistolet.

virolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. virole)

1. inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit, al unei unelte etc.
2. (tehn.) cilindru din foi de tablă nituite sau sudate, în construcția unei căldări, a unui rezervor.

scofec

Parte de vorbire:  s.n. (regional)  
Etimologie: (nesigură, cf. scof, cofă)

1. cofă mică, cu mânerul drept.