carpofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carpophore)

1. bază lărgită a gineceului.
2. pedicel al sporocarpului.
3. partea sporiferă a ciupercilor superioare.

estuar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. estuaire, lat. aestuarium)

1. parte a unui fluviu, mai lărgită, prin care acesta se varsă în mare.

manșon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manchon)

1. accesoriu de îmbrăcăminte, din blană sau din stofă, cu două deschizături laterale în care se țin mâinile pentru a le apăra de frig.
2. piesă cu filet interior cu care se îmbină două țevi; partea lărgită de la capătul unui tub, la îmbinarea acestuia cu alt tub; mufă.
3. bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roți pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau al unei găuri a anvelopei.
4. înveliș de protecție în care se îmbracă mânerul unor obiecte.
5. membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc.

plenar, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. plenarius)

1. adj. (despre ședințe, adunări) cu participarea tuturor membrilor.
2. deplin, întreg, complet; plenitudinar.
3. (s. f.) ședință, adunare la care partipică toți membrii unei organizații, instituții etc.
4. ~ă lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din organizația respectivă.

receptacul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réceptacle, lat. receptaculum)

1. partea terminală, lărgită, a pedunculului floral, unde se inserează organele de reproducere.
2. formație anatomică care primește sau conține ceva.
3. (și fig.) loc unde se adună, se înmagazinează ceva.