OK
X
oratorie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat., it. oratoria)
1.
arta
de
a
compune
și
de
a
rosti
discursuri;
oratorism.
2.
arta
de
a
vorbi
convingător
și
frumos
în
public;
elocvență,
retorică,
oratorism.
docimazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. docimasie, gr. dokimasia)
1.
mod
de
verificare
și
selecționare
a
candidaților
la
magistraturi,
oratorie
etc.
în
Atena
antică.
2.
cercetare
a
cauzelor
unui
deces
prin
examinarea
organelor
după
autopsie.
3.
disciplină
care
determină
proporția
de
metale
utilizabile
conținute
de
minereuri;
docimastică
(II).
omiletică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. homilétique)
1.
disciplină
teologică
privind
regulile
oratoriei
clerului.
retoric, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. rhétorique, lat. rhetorica, gr. rhetorike)
1.
adj.
care
aparține
retoricii;
de
retor.
2.
(peior.;
despre
stil)
afectat,
emfatic.
3.
s.
f.
arta
exprimării
alese,
utilizată
în
scopul
convingerii
unui
auditoriu;
oratorie,
elocvență.
4.
figură
(de)
~ă
=
formă
de
exprimare,
întorsătură
de
frază
care
înfrumusețează
stilul,
dându-i
mai
multă
plasticitate
și
vigoare.
5.
(peior.)
declarație
emfatică;
afectare.
oratorism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (orator + -ism)
1.
arta
de
a
compune
și
de
a
rosti
discursuri;
oratorie.
2.
arta
de
a
vorbi
în
fața
publicului;
oratorie.