Dictionar

șoca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. choquer)

1. a impresiona neplăcut; a contraria.
 

deșoca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. déchocage)

1. a scoate pe cineva din starea de șoc prin aplicarea de diferite tehnici terapeutice.
 

șocant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. choquant)

1. care șochează; care provoacă un șoc.
2. care ofensează prin imoralitate, lipsă de decență sau nepotrivire.
3. (antonime) pertinent, șarmant.
 

argou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. argot)

1. limbaj convențional folosit de un grup social restrâns (vagabonzi, delicvenți etc.) pentru a nu fi înțeleși de restul societății sau pentru a șoca.
2. (prin ext.) vocabular sau limbaj specific unui grup, unui mediu, unei clase sociale.
 

bikinian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. bikinian)

1. din atolul Bikini.
2. (fig.) pustiu, gol, de apocalips atomic; șocant, exploziv.
 

contraria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contrarier)

1. a șoca, a surprinde neplăcut pe cineva (în contradicție cu convingerile, așteptările, dorința sau intenția sa).
 

frapant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. frappant)

1. bătător la ochi, izbitor, șocant.
 

parageneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. paragenèse)

1. (biol.) deviație experimentală a creșterii prin modificarea expresiei unei gene sau a oricărui fenomen care are loc în cromozom.
2. formarea în aceeași epocă și în aceleași condiții a mai multor minerale asociate.
3. asocație de minerale în aceste condiții.
 

shocking

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. shocking)

1. șocant, supărător; pornografic, obscen.