Dictionar

concatena

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (engl. concatenate, fr. concaténer)

1. a alătura prin înlănțuire.
2. (inform.) a înlănțui, adică a pune cap la cap două șiruri de caractere astfel încât să formeze un al treilea.
 

concatenare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. concatena)

1. acțiunea de a concatena și rezultatul ei.
2. (chimie) înșiruire, alipire a diverselor elemente.
3. (programare) acțiunea de înlănțuire, de punere cap la cap a două șiruri de caractere.
 

concatenat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT concatenatus
2. FR enchainé
3. EN concatenate; connected; linked; together
4. DE zusammengekettet; kettenförmig gereiht
5. RU сцепленный; в цепочкaх
6. HU egymásba láncolt
 

concatenat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. concatenatus)

1. dispus în formă de lanț.
 

concatenație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concaténation, lat. concatenatio)

1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă.
2. (lingv.) înlănțuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănțuire de elemente constitutive (cauze și efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere.
 

conexiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. connexion, lat. conexio)

1. legătură, înlănțuire; intercondiționare între obiecte, fenomene și procese; raport reciproc, relație de conexitate; concatenație.
2. (fil.) ~ generală (sau universală) = totalitatea formelor de legătură, interacțiune și condiționare reciprocă a obiectelor și fenomenelor în mișcare din univers; ~ inversă = feedback.
3. legătură între două sau mai multe conductoare electrice.
4. conectare.
 

epiplocă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. épiploque)

1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin unele cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire de anadiploze succesive; concatenație.
 

catenulat; înlănțuit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT catenulatus; cateniformis; catenuliformis
2. FR caténulé; en chaîne
3. EN catenulate; catenate; catenuliform; in chains; concatenate
4. DE kettenförmig; kettenartig; kettenbildend
5. RU в цепочкaх; цепочкaми; цепочкообрaзный
6. HU egybeláncolt, láncszerű
 

concatenat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT concatenatus
2. FR enchainé
3. EN concatenate; connected; linked; together
4. DE zusammengekettet; kettenförmig gereiht
5. RU сцепленный; в цепочкaх
6. HU egymásba láncolt
 

concatenare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. concatena)

1. acțiunea de a concatena și rezultatul ei.
2. (chimie) înșiruire, alipire a diverselor elemente.
3. (programare) acțiunea de înlănțuire, de punere cap la cap a două șiruri de caractere.