Dictionar

adjudeca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. adiudicare după fr. adjuger)

1. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații publice.
2. refl. a-și atribui, a-și lua ceva.
 

adjudecatar, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. adjudicataire)

1. cel căruia i se adjudecă un lucru; beneficiar al unei adjudecări.
2. (antonim) adjudecător.
 

adjudecație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adjudication, lat. adiudicatio)

1. act prin care se adjudecă, se atribuie ceva cuiva; licitație, vânzare celui mai mare ofertant; adjudecare.
2. (var.) adjudecațiune.
 

adjudecător, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adjudicateur)

1. persoană care adjudecă, care face adjudecarea la o licitație.
2. (antonim) adjudecatar.
 

readjudeca

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. réadjuger)

1. a adjudeca din nou; a reînnoi actul prin care se adjudecă ceva.
 

adjudecatar, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. adjudicataire)

1. cel căruia i se adjudecă un lucru; beneficiar al unei adjudecări.
2. (antonim) adjudecător.
 

adjudecație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adjudication, lat. adiudicatio)

1. act prin care se adjudecă, se atribuie ceva cuiva; licitație, vânzare celui mai mare ofertant; adjudecare.
2. (var.) adjudecațiune.
 

adjudecător, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adjudicateur)

1. persoană care adjudecă, care face adjudecarea la o licitație.
2. (antonim) adjudecatar.
 

licitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. licitation, lat. licitatio)

1. modalitate de vânzare-cumpărare publică a unui bun, a unei mărfi etc., care se adjudecă celui ce oferă prețul cel mai ridicat; alegere, din mai multe oferte prezentate de unități specializate, pentru o anumită lucrare, pe aceea care are prețul cel mai scăzut.
 

readjudeca

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. réadjuger)

1. a adjudeca din nou; a reînnoi actul prin care se adjudecă ceva.