conjugare
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (conjuga)
Etimologie: (conjuga)
1. acțiunea de a (se) conjuga.
2. flexiunea verbului.
3. fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminația infinitivului.
4. îmbinare, unire.
5. mod de înmulțire sexuală în care prin fuzionarea a doi gameți rezultă zigotul.
6. împerechere a cromozomilor în cursul meiozei.