Dictionar

interesant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intéressant)

1. care prezintă interes.
 

context

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contexte, lat. contextus)

1. text mai cuprinzător dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie etc., interesante dintr-un anumit punct de vedere.
2. ~ minimal = cea mai mică îmbinare de cuvinte prin care se poate ilustra un raport sintactic, o valoare a unei forme.
3. cuprins.
4. (fig.) ansamblu de circumstanțe care însoțesc un eveniment; conjunctură, situație specifică.
 

fastidios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fastidieux, lat. fastidiosus)

1. plicticos, neinteresant, anost.
 

flanelograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. tableau de feutre)

1. tablou constând dintr-o suprafață de flanelă pe care se aplică figuri decupate dintr-o hârtie specială și care permite să se demonstreze elevilor (mici) combinații interesante.
 

replay

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. replay)

1. reluare imediată a fazelor interesante într-o transmisie sportivă (directă) la televiziune.
 

turism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. tourisme, it. turismo)

1. sport din parcurgerea pe jos ori cu un vehicul a unor regiuni pitorești sau interesante din punct de vedere istoric, geografic etc.; drumeție
2. activitate prestatoare de servicii privind organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement și de recreare sau în alte scopuri.
3. autoturism.
 

plicticos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (grec. πληκτικός)

1. care produce plictiseală; plictisitor.
2. care supără; supărător, plictisitor.
3. care enervează; enervant, plictisitor.
4. (prin ext.) neinteresant; plictisitor.
5. (var.) plecticos.