Dictionar

baroc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. baroque, it. barocco)

1. stil ~ (și s. n.) = stil în arhitectură, pictură, literatură, muzică, predominant între sfârșitul Renașterii și mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea și monumentalitatea formelor, ornamentația excesivă, inventivitatea și fantezia exprimării.
2. stil de la sfârșitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conținutului.
3. (fig.) exagerat; bizar, extravagant.
 

barocameră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (baro- + cameră)

1. cameră pentru încercarea rezistenței fizice a piloților și sportivilor în condiții de variație a altitudinii și presiunii; barotermocameră.
 

barochism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. barocchismo, fr. baroquisme)

1. tendință artistică care se manifestă prin mișcare, tematică extravagantă, ornamentație excesivă, gustul efectelor teatrale și uluitoare; barocitate.
 

barochist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (it. barocchista)

1. I. referitor la barochism, estetica barocă.
2. II. adept al barochismului.
 

barocoră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barochore)

1. (plantă) la care însămânțarea se face pe loc.
 

barocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. barochorie)

1. (bot.) însămânțare pe arealul propriu, datorită greutății fructelor și semințelor.
2. (bot.) metodă de dispersie a semințelor, polenului, sporilor etc. prin gravitație, prin cădere.
 

antimască

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antimasque)

1. (teatru) dans comic sau grotesc prezentat înaintea sau între actele spectacolelor baroce numite măști; interludiu comic.
 

barochism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. barocchismo, fr. baroquisme)

1. tendință artistică care se manifestă prin mișcare, tematică extravagantă, ornamentație excesivă, gustul efectelor teatrale și uluitoare; barocitate.
 

barochist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (it. barocchista)

1. I. referitor la barochism, estetica barocă.
2. II. adept al barochismului.
 

baroreceptor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. barorécepteur)

1. (anat.) receptor sensibil la tensiunea arterială, prezent în țesutul elastic al vaselor de sânge; presoreceptor.
2. (var.) baroceptor.
 

Jugendstil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Jugesndstil)

1. tendință, manieră neobarocă de la sfârșitul sec. XIX, care acorda o mare importanță efectelor decorative, cultivând cu predilecție exuberanța decorului vegetal, arabescul floral și raporturile de culoare alese arbitrar.
 

neobaroc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. néobaroque)

1. adj. care aparține unui stil succesor barocului.
2. s. n. curent și stil artistic de la începutul sec. XIX, care încearcă să reînvie barocul.