OK
X
carpatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. carpatique)
1.
din
munții
Carpați,
referitor
la
Carpați;
carpatin.
carpatin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. carpatin)
1.
originar
din
munții
Carpați
sau
care
se
referă
la
acești
munți;
carpatic.
contraescarpă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contrescarpe)
1.
baraj
antitanc
pe
coasta
unui
teren
în
contrapantă,
pentru
a
mări
gradul
de
înclinare
a
terenului
și
a
determina
răsturnarea
tancurilor.
encarpă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. encarpe)
1.
ghirlandă
de
flori,
de
fructe
în
relief,
folosită
ca
ornamentație
la
construcțiile
antice.
escarpă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. escarpe)
1.
excavare
în
versantul
dinspre
inamic
al
unei
fortificații,
executată
în
scopul
măririi
înclinării
pantei.
camelotă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. camelote)
1.
lucru
de
cârpaci;
marfă
proastă.
carpatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. carpatique)
1.
din
munții
Carpați,
referitor
la
Carpați;
carpatin.
carpatin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. carpatin)
1.
originar
din
munții
Carpați
sau
care
se
referă
la
acești
munți;
carpatic.
cataplasmă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cataplasme, lat. cataplasma)
1.
pastă
caldă
(din
muștar)
care
se
aplică
pe
o
parte
bolnavă
a
corpului;
(prin
ext.)
cârpă,
bandaj
etc.
pe
care
se
întinde
această
pastă.
2.
(var.)
catapleasmă.
dyke
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. dyke)
1.
filon
de
lavă
injectată
și
consolidată
în
crăpătura
unui
con
vulcanic,
care,
prin
eroziunea
terenurilor,
rămâne
în
relief,
ca
un
zid
escarpat.
extracarpatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (extra1- + carpatic)
1.
situat
în
afara
arcului
munților
Carpați.