OK
X
fortăreață
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. forteresse)
1.
punct
întărit
cu
fortificații
și
dotat
cu
o
garnizoană
permanentă.
2.
~
zburătoare
=
avion
greu,
de
bombardament,
blindat
puternic.
suprafortăreață
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. superforteresse)
1.
avion
greu
la
bombardament,
blindat,
cu
mai
multe
motoare;
superbombardier.
asedia
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (it. assediare)
1.
a
supune
unui
asediu.
2.
a
înconjura
o
fortăreață,
un
oraș
etc.
cu
forțe
armate,
împiedicând-o
să
primească
asistență
și
implementând
pregătirile
necesare
pentru
a
o
forța
să
se
predea.
3.
(prin
ext.)
a
se
înghesui
în
jurul
sau
în
fața
unui
loc.
4.
(fig.)
a
pune
presiune
pe
cineva;
a
importuna.
citadelă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. citadelle, it. cittadella)
1.
fortăreață
medievală
care
domina
un
oraș.
2.
oraș
(întărit).
3.
cetate,
castel
construit
în
afara
zidurilor
unui
oraș,
în
scop
de
apărare.
4.
(fig.)
bastion,
focar,
centru
(al
unei
mișcări).
5.
compartiment
pe
navele
mari
de
luptă,
limitat
de
pereți
etanși
la
gaze
și
radiații.
superbombardier
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (super- + bombardier, cf. fr. superbombardier)
1.
bombardier
foarte
mare;
suprafortăreață.
obsidiune
Parte de vorbire:
s.f. (Transilv., lat. înv.)
Etimologie: (lat. obsidio, -onis)
1.
(ist.)
asediu
pentru
a
cuceri
o
fortăreață,
oraș
etc.