Dictionar

gol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. goal)

1. punct marcat în unele sporturi prin introducerea mingii în poarta adversă.
 

algol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. algol; engl. algol, cf. ALG(orithmic) O(riented) L(anguage))

1. (informatică) limbaj de programare adecvat scrierii algoritmilor.
 
 

autogol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. autogoal)

1. (sport) gol în propria poartă, la fotbal.
 

colargol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collargol)

1. soluție apoasă conținând argint în particule fine, antiseptic.
 

dropgol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. drop-goal)

1. (rugbi) lovitură de picior a mingii imediat după contactul ei cu solul; lovitură de picior căzută.
 
 

alergolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. allergologue)

1. specialist în alergologie, parte a medicinei care se ocupă de alergii.
 

algolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. algologue)

1. specialist în algologie; botanist care studiază algele; ficolog.
 

altaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altaïque)

1. din regiunea munților Altai.
2. limbi ~ce = limbi turcice, mongole și tunguse.
 

altier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altier)

1. care arată un orgoliu nemăsurat și disprețuitor; semeț, îngâmfat.
 

amforic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphorique)

1. (despre sunete) care amintește de zgomotul obținut prin suflarea într-un urcior gol.