Dictionar

mandril

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mandrill)

1. maimuță cinocefală din Africa, cu coada mică, cu fața de culoare albastră, nasul roșu și blana galbenă.
 

mandrin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mandrin)

1. piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi.
2. unealtă calibrată pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare.
3. sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor.
 

mandrina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. mandriner)

1. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului.
 

mandrină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mandrin)

1. dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor.
 

mândrire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mândri)

1. faptul de a se mândri cu ceva sau cu cineva; satisfacție, fală; fudulie, îngâmfare.
2. (neobișnuit) sentiment de mulțumire, de satisfacție; mândrie.
 

aroganță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrogance, lat. arrogantia)

1. atitudine de mândrie disprețuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinență.
 

fiero

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. fiero)

1. (muz.) impetuos, cu înverșunare; cu mândrie.
 

hybris

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (gr. hybris)

1. mândrie nemăsurată, supraapreciere a forțelor și libertății individului în confruntare cu destinul, în tragedia antică grecească.
2. termen denumind excesul, violența, considerate în literatura greacă antică una din sursele generatoare (alături de destin) ale conflictului și prăbușirii eroului unei tragedii.
3. sentiment de orgoliu care duce la exces.
 

mandrina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. mandriner)

1. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului.
 

megalomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mégalomanie)

1. ambiție, mândrie disproporționată, gust pentru grandios, colosal; grandomanie.
2. comportament patologic caracterizat prin dorința excesivă de glorie, de putere (nebunia grandorii).
 

orgoliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. orgoglio)

1. mândrie exagerată; vanitate, trufie.