Dictionar

astrologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astrologique, lat. astrologicus)

1. referitor la astrologie.
2. literatură ~ă = literatură cu caracter divinatoriu, întemeiată pe credința în influența aștrilor asupra destinului.
 

astrologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrologie, lat., gr. astrologia)

1. pseudoștiință care pretinde că poate prezice destinul și caracterul omului după poziția și mișcarea aștrilor.
 

demon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démon, lat. daemon, gr. daimon)

1. (ant.) spirit care dirijează destinul oamenilor, al cetăților etc.
2. diavol, drac.
3. (fig.) om rău.
4. (în literatura romantică) ființă care întruchipează răzvrătirea împotriva destinului, eroismul, curajul, măreția, frumusețea fizică etc.
5. (în poezie) geniu chinuit de neliniște, care stârnește pasiuni, dorințe.
 

genetliologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. généthliologie)

1. arta de a cunoaște destinul după poziția aștrilor la nașterea cuiva.
 

horoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. horoscope, lat. horoscopus, gr. horoskopos)

1. tabel sinoptic cu poziția aștrilor în momentul nașterii unui copil, pe baza căruia astrologii prezic viitorul acestuia.
2. prezicere astrologică a destinului.
3. rubrică în unele publicații conținând preziceri pentru cei născuți în fiecare dintre cele 12 zodii.
 

hybris

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (gr. hybris)

1. mândrie nemăsurată, supraapreciere a forțelor și libertății individului în confruntare cu destinul, în tragedia antică grecească.
2. termen denumind excesul, violența, considerate în literatura greacă antică una din sursele generatoare (alături de destin) ale conflictului și prăbușirii eroului unei tragedii.
3. sentiment de orgoliu care duce la exces.