potrivnicit, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv. și reg.)  
Etimologie: (din potrivnic)

1. care a fost zădărnicit, care nu s-a putut realiza din cauza împrejurărilor nefavorabile.

advers, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adverse, lat. adversus)

1. situat în față; contrar, opus.
2. (bot.) pus, aflat față în față (antere, frunze).
3. (bot.) cu adaptare la împrejurări nefavorabile.
4. parte ~ă = adversar (într-un proces).
5. (fig.) potrivnic.

adversitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adversité, lat. adversitas)

1. împrejurare potrivnică; dificultate.

anticapitalist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: ( anti- + capitalist)

1. legat de anticapitalism; care se opune sau este potrivnic capitalismului.

ataca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. attaquer)

1. tr. a efectua un atac.
2. (fig.) a lua atitudine potrivnică față de o situație, de o teorie etc.; a critica, a acuza.
3. a distruge, a mina.
4. a cere în justiție anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic.
5. a aborda (o problemă, un subiect, o discuție).
6. intr. a lua inițiativa într-o întrecere sportivă.
7. a începe executarea unei piese muzicale.
8. refl. (fam. a se simți jignit; a se ofusca.

contrar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contraire, lat. contrarius)

1. adj. opus; potrivnic.
2. noțiuni ~e = noțiuni (sau judecăți) în raport de contrarietate.
3. s. n. ceea ce este opus, potrivnic.
4. adv. împotriva, în contra.

nefavorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + favorabil)

1. care este în dezavantajul cuiva; potrivnic; defavorabil.