OK
X
potrivnicit, -ă
Parte de vorbire:
adj. (înv. și reg.)
Etimologie: (din potrivnic)
1.
care
a
fost
zădărnicit,
care
nu
s-a
putut
realiza
din
cauza
împrejurărilor
nefavorabile.
advers, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adverse, lat. adversus)
1.
situat
în
față;
contrar,
opus.
2.
(bot.)
pus,
aflat
față
în
față
(antere,
frunze).
3.
(bot.)
cu
adaptare
la
împrejurări
nefavorabile.
4.
parte
~ă
=
adversar
(într-un
proces).
5.
(fig.)
potrivnic.
adversitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adversité, lat. adversitas)
1.
împrejurare
potrivnică;
dificultate.
anticapitalist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: ( anti- + capitalist)
1.
legat
de
anticapitalism;
care
se
opune
sau
este
potrivnic
capitalismului.
ataca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. attaquer)
1.
tr.
a
efectua
un
atac.
2.
(fig.)
a
lua
atitudine
potrivnică
față
de
o
situație,
de
o
teorie
etc.;
a
critica,
a
acuza.
3.
a
distruge,
a
mina.
4.
a
cere
în
justiție
anularea
sau
reexaminarea
unei
hotărâri
ori
a
unui
act
juridic.
5.
a
aborda
(o
problemă,
un
subiect,
o
discuție).
6.
intr.
a
lua
inițiativa
într-o
întrecere
sportivă.
7.
a
începe
executarea
unei
piese
muzicale.
8.
refl.
(fam.
a
se
simți
jignit;
a
se
ofusca.
contrar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. contraire, lat. contrarius)
1.
adj.
opus;
potrivnic.
2.
noțiuni
~e
=
noțiuni
(sau
judecăți)
în
raport
de
contrarietate.
3.
s.
n.
ceea
ce
este
opus,
potrivnic.
4.
adv.
împotriva,
în
contra.
nefavorabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ne- + favorabil)
1.
care
este
în
dezavantajul
cuiva;
potrivnic;
defavorabil.