Dictionar

ulmacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ulmacées)

1. familie de plante dicotiledonate apetale: ulmul.
 

adat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. turkmen. adat „tradiție, obicei”)

1. ansamblu de legi nescrise, obiceiuri și tradiții la musulmani.
 

caid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caïd)

1. titlu în trecut al guvernatorului unei provincii, al unui oraș din statele musulmane din Africa de Nord, cu atribuții judecătorești.
2. (fam.) persoană tiranică într-un anturaj; șef de bandă criminală.
 

calif

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calife)

1. titlu purtat de șeful religios și politic la musulmanii sunniți.
 

Coran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. Coran, germ. Koran)

1. cartea sfântă la musulmani, care conține învățăturile profetului Mahomed.
 

cruciadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. croisade, it. cruciata)

1. nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediție militară împotriva unor eretici sau a adepților altei religii.
2. (fig.) campanie, luptă.
 

djinn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. djinn)

1. spirit binefăcător sau răufăcător în miturile religiei musulmane.