Dictionar

clitoridectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cliteridectomie)

1. (med.) ablațiune parțială sau totală a clitorisului, numită excizie atunci când este efectuată în scopuri rituale.
 

clitoridotomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. clitoridotomie)

1. circumcizie la femeie.
2. procedură chirurgicală care reduce dimensiunea glugii clitoridiene.
 

clitoris

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clitoris)

1. mic organ erectil al vulvei, în fața meatului urinar.
 

clitorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clitorisme)

1. erecție maladivă a clitorisului.
 

clitrofobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clithrophobie)

1. teamă patologică de ferestre închise, de aer închis.
 

clitoridectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cliteridectomie)

1. (med.) ablațiune parțială sau totală a clitorisului, numită excizie atunci când este efectuată în scopuri rituale.
 

clitoridotomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. clitoridotomie)

1. circumcizie la femeie.
2. procedură chirurgicală care reduce dimensiunea glugii clitoridiene.
 

clitorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clitorisme)

1. erecție maladivă a clitorisului.
 

encliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enclise, germ. Enklise, gr. enklisis, înclinaţie)

1. așezare a unui cuvânt, a unei silabe sau a unui element neaccentuat în poziție enclitică; postpunere.
 

heteroclit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hétéroclite, lat. heteroclitus)

1. care se abate de la o normă strictă sau general acceptată.
2. (despre un cuvânt, verb) a cărui declinare sau conjugare nu urmează regula obișnuită.
3. alcătuit din elemente disparate, eterogene.
4. (var.) eteroclit.
5. (antonim) omogen.
 

periclitant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. périclitant)

1. care periclitează; periculos, primejdios.