OK
X
diabolic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. diabolique, lat. diabolicus)
1.
drăcesc,
de
(la)
diavol;
demonic.
2.
funest,
primejdios.
3.
rău,
crud;
cinic;
perfid.
demonic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. demonico, lat. daemonicus)
1.
care
se
referă
la
demon(-i);
care
prezintă
anumite
atribute
ale
demonului(-lor);
diabolic;
satanic;
demoniac.
2.
care
se
crede,
despre
care
se
crede
că
este
posedat
de
demoni.
3.
(antonim)
angelic.
demonomanie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. démonomanie)
1.
alienație
mintală
caracterizată
fie
prin
ideea
de
a
fi
posedat
de
demon(i),
fie
de
frica
de
iad.
2.
tulburare
mintală
care
constă
în
credința
de
a
fi
stăpânit
de
forțe
diabolice.
3.
(sinonim)
demonopatie.
diabolism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. diabolisme)
1.
acțiune
sau
comportament
diabolic;
caracter
diabolic.
2.
cult
al
diavolului.
diaboliza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. diaboliser)
1.
a
acuza;
a
considera
păcătos
pe
cineva.
2.
a
prezenta
ca
diabolic,
ca
opera
diavolului.
3.
a
atribui
un
rol,
comportament
sau
intenții
diabolice
sau
pernicioase.
infernal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. infernal. lat. infernalis)
1.
de
(din)
infern.
2.
caracteristic
infernului;
diabolic,
drăcesc.
3.
(fig.)
groaznic,
teribil,
înspăimântător.
4.
mașină
~ă
=
bombă
cu
explozie
întârziată,
pentru
atentate.
mefistofelic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. méphistophélique)
1.
(și
adv.)
diabolic;
sarcastic,
perfid.