Dictionar

amidol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amidol)

1. substanță folosită ca reductor în fotografie.
 

idolatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idolâtrie)

1. adorare a idolilor.
2. (fig.) adorație, iubire exagerată.
 

idolatriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. idolâtrer)

1. a slăvi, a adora, a venera, a diviniza.
 

idolatru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. idolâtre, lat. idolatris)

1. (cel) care se închină idolilor.
2. (fig.) (cel) care iubește cu pasiune.
 

abominațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abomination, lat. abominatio)

1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârșăvie, nelegiuire, ticăloșie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
 

diviniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diviniser)

1. a trece în rândul zeilor, al divinităților.
2. a iubi, a adora nespus pe cineva, a idolatriza.
 

fetiș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fétiche)

1. obiect căruia i se atribuie o forță supranaturală; idol la popoarele aflate pe o treaptă de cultură incipientă.
2. (fig.) idee, principiu care constituie obiectul unei adorații oarbe, nemotivate.
 

idolatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idolâtrie)

1. adorare a idolilor.
2. (fig.) adorație, iubire exagerată.
 

idolatru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. idolâtre, lat. idolatris)

1. (cel) care se închină idolilor.
2. (fig.) (cel) care iubește cu pasiune.
 

iridolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (iridologie)

1. specialist în iridologie, metodă de diagnosticare prin cercetarea irisului și a pupilei.