Dictionar

inocent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. innocent, lat. innocens)

1. nevinovat, curat, naiv; candid.
2. (ir.) simplu, ignorant.
 

inocenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. innocenter)

1. a declara (pe cineva) nevinovat, a-l prezenta ca neștiutor; a dezvinovăți, a justifica.
 

inocență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. innocence, lat. innocentia)

1. curățenie sufletească, nevinovăție; candoare.
2. (ir.) naivitate, simplitate; ignoranță.
 

inocerami

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Inoceramen)

1. pl. grup de scoici fosile cu cochilia groasă, ovoidală.
 

inocuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. innocuité)

1. însușire a unui lucru de a nu fi vătămător.
 

inocul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inoculum)

1. produs (celule, bacterii, spori) introdus într-un mediu de cultură sau prin inoculație.
 

acerateriu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. aceratherium)

1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
2. (var.) aceratherium.
 

actinocardiogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aktinokardiogramme)

1. grafic prin actinocardiografie.
 

adamit, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adamite)

1. membru al unei secte care pretinde că găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând că imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.
 

anizeiconie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aniséiconie)

1. inegalitate a imaginilor retiniene binoculare.
 

antracoteriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. anthracotherium)

1. mamifer artiodactil fosil, de talia unui rinocer, din care s-a dezvoltat porcul mistreț.
 

babuin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. babouin)

1. maimuță mare, cinocefală, cu buze proeminente, din Africa.