OK
X
antibiotic
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
antibioticum
2.
FR
antibiotique
3.
EN
antibiotic
4.
DE
Antibiotikum
5.
RU
aнтибиотик
6.
HU
antibiotikum
antibiotic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. antibiotique)
1.
I.
care
împiedică
dezvoltarea
diverșilor
microbi
sau
îi
distruge;
(biol.)
care
inhibă
activitatea
unor
specii.
2.
II.
substanță
organică
produsă
de
unele
microorganisme,
care
împiedică
dezvoltarea
anumitor
microbi.
3.
substanță
produsă
de
organisme
vegetale
sau
animale,
sau
reprodusă
prin
sinteză,
și
care,
la
doze
foarte
mici,
are
proprietatea
de
a
inhiba
creșterea
sau
chiar
distrugerea
bacteriilor
și
microorganismelor.
4.
~e
beta-lactamice
(sau
beta-lactamine)
=
clasă
de
antibiotice
care
conțin
un
nucleu
de
beta-lactamă
în
molecula
lor;
în
această
categorie
sunt
incluse
penicilinele,
cefalosporinele,
monobactamele
și
carbapenemele.
antibioticorezistență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. it. antibioticoresistenza)
1.
(med.)
capacitatea
unui
microorganism
de
a
rezista
la
acțiunea
bacteriostatică
sau
bactericidă
a
unui
antibiotic;
rezistență
la
antibiotice.
antibioticoterapie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. it. antibioticoterapia)
1.
(med.)
tratament
cu
antibiotice;
antibioterapie.
ampicilină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. ampicillin)
1.
(farm.)
antibiotic
cu
spectru
larg
din
clasa
beta-lactaminelor,
care
acționează
asupra
bacteriilor
gram-pozitive
și
asupra
anumitor
bacterii
gram-negative;
penicilină
semisintetică.
antibiogramă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antibiogramme)
1.
analiză
a
sângelui
prin
care
se
verifică
sensibilitatea
unui
microb
la
un
anumit
antibiotic.
antibioterapie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. antibiothérapie)
1.
tratament
medical
cu
antibiotice;
antibioticoterapie.
antibiotic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. antibiotique)
1.
I.
care
împiedică
dezvoltarea
diverșilor
microbi
sau
îi
distruge;
(biol.)
care
inhibă
activitatea
unor
specii.
2.
II.
substanță
organică
produsă
de
unele
microorganisme,
care
împiedică
dezvoltarea
anumitor
microbi.
3.
substanță
produsă
de
organisme
vegetale
sau
animale,
sau
reprodusă
prin
sinteză,
și
care,
la
doze
foarte
mici,
are
proprietatea
de
a
inhiba
creșterea
sau
chiar
distrugerea
bacteriilor
și
microorganismelor.
4.
~e
beta-lactamice
(sau
beta-lactamine)
=
clasă
de
antibiotice
care
conțin
un
nucleu
de
beta-lactamă
în
molecula
lor;
în
această
categorie
sunt
incluse
penicilinele,
cefalosporinele,
monobactamele
și
carbapenemele.
aureomicină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. auréomycine)
1.
substanță
cristalină,
galbenă-aurie,
folosită
ca
antibiotic;
biomicină.
bacteriostatic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. bactériostatique)
1.
(medicament)
care
împiedică
dezvoltarea
bacteriilor.
2.
(antibiotic)
care
se
opune
înmulțirii
bacteriilor
sau
care
oprește
reproducerea
bacteriilor,
dar
care
nu
le
distruge.