Dictionar

necumpătare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + cumpătare)

1. lipsă de cumpătare; nechibzuință, intemperanță.
 

continență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. continence, lat. continentia)

1. abstinență; cumpătare.
2. reținere.
 
 

exces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. excès, lat. excessus)

1. diferență în plus dintre două cantități; surplus.
2. lipsă de cumpătare, de măsură; abuz, exagerare.
3. (pl.) abuzuri; violențe.
 
 

imoderație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. immodération)

1. lipsă de moderație, de măsură.
2. (var.) (înv.) imoderațiune.
3. (antonime) cumpătare, moderație.
 

intemperanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intempérance)

1. lipsă de moderație; necumpătare.