OK
X
dezechilibru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déséquilibre)
1.
lipsă
de
echilibru.
2.
(fig.)
tulburare
mintală;
pierdere
a
judecății.
deflație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déflation)
1.
ansamblu
de
măsuri
economice
luate
în
scopul
combaterii
inflației,
al
corectării
dezechilibrului
balanței
de
plăți.
2.
spulberarea
de
către
vânt
a
nisipurilor
provenite
din
dezagregarea
rocilor
de
la
suprafața
pământului.
dereglaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. déréglage)
1.
acțiunea
de
a
(se)
deregla
și
rezultatul
ei;
dereglare.
2.
incident
mecanic
care
perturbă
buna
funcționare
a
unui
dispozitiv,
a
unui
mecanism.
3.
(fig.)
stare
de
dezechilibru,
de
tulburare.
4.
(antonime)
reglaj,
reglare.
dizarmonie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dysharmonie)
1.
lipsă
de
armonie,
discordanță.
2.
(psihiatr.)
tip
de
personalitate
caracterizat
printr-un
dezechilibru
net,
cu
dificultăți
de
adaptare.
frustrație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. frustration)
1.
acțiunea
de
a
frustra
și
rezultatul
ei;
frustrare.
2.
starea
celui
care
este
frustrat;
stare
mentală
de
nemulțumire
caracterizată
printr-un
dezechilibru
între
o
dorință
sau
o
așteptare
și
realizarea
ei
efectivă.
3.
(var.)
frustrațiune.
4.
(antonim)
satisfacție.
mioterapie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (mio1- + -terapie2)
1.
metodă
terapeutică
de
remediere
a
dezechilibrului
forțelor
musculare
prin
gimnastică.
morbid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. morbide, lat. morbidus)
1.
care
indică
o
boală,
o
stare
bolnăvicioasă
sau
rezultă
dintr-o
astfel
de
stare;
bolnăvicios,
patologic.
2.
care
denotă
un
dezechilibru
psihic,
tendințe
nesănătoase,
gusturi
depravate.
3.
nesănătos
din
punct
de
vedere
fizic
sau
psihic.
4.
(antonim)
sănătos.