OK
X
achinet
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. akinète)
1.
(biol.)
spor
facultativ,
imobil
și
de
rezistență,
format
pe
cale
asexuată
mai
ales
prin
fragmentare.
afinet
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (afin + -et)
1.
loc
pe
care
cresc
afini;
afinar,
afiniș.
albinet
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (albină + -et)
1.
mulțime
(mare)
de
albine;
albinărie,
roi.
balconet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. balconnet)
1.
balcon
mic
în
ușa
unui
frigorifer.
balonet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ballonnet)
1.
cameră
de
gaz
la
un
dirijabil,
care,
prin
umflare
și
dezumflare,
menține
echilibrul
în
timpul
zborului.
2.
flotor
la
extremitățile
aripilor
unui
hidroavion.
baronet
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. baronnet, engl. baronet)
1.
titlu
de
noblețe
ereditar,
în
Anglia,
superior
cavalerului
și
inferior
baronului.
2.
persoană
care
deține
acest
titlu
nobiliar.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abțibild
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Abziehbild)
1.
mic
desen
colorat
gumat
pe
o
parte,
care
se
aplică
pe
o
suprafață
netedă.
2.
(fam.;
pl.)
nimicuri,
mărunțișuri;
mici
șmecherii.
acalazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. achalasie)
1.
incapacitate
a
musculaturii
netede
a
tubului
digestiv,
în
stare
de
spasm,
de
a
se
relaxa.
accent
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accent, lat. accentus)
1.
intonație
specială
a
unei
silabe
dintr-un
cuvânt
prin
mărirea
intensității
vocii.
2.
semn
grafic
care
indică
această
intonație.
3.
(muz.)
emisiune
mai
intensă
a
unui
sunet,
a
unui
acord.
4.
mod
specific
de
a
vorbi
o
limbă,
un
dialect.
5.
inflexiune
afectivă
a
vocii.
6.
(fig.)
importanță.
7.
a
pune
~ul
(pe)
=
a
sublinia,
a
scoate
în
relief.
accident
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accident, lat. accidens)
1.
s.
n.
eveniment
întâmplător
și
neprevăzut,
cu
consecințe
dăunătoare.
2.
ridicătură,
adâncitură
a
unui
teren.
3.
însușire
a
unui
lucru,
fenomen
nelegată
de
esența
lui.
4.
~
fonetic
=
modificare
fonetică
întâmplătoare
(asimilația,
epenteza,
metateza).
5.
s.
m.
alterație.
aclinic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aclinique)
1.
în
care
înclinația
câmpului
magnetic
este
nulă.
2.
(despre
boli)
fără
manifestări
clinice.