Dictionar

dezgusta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. dégoûter)

1. tr., refl. a-și pierde, a face să-și piardă gustul, pofta (pentru ceva), a (se) scârbi.
 

dezgustare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. dégoûtation)

1. senzație puternică de dezgust, repulsie; ceea ce inspiră acest sentiment.
2. ceea ce este dezgustător.
3. lucru dezgustător din punct de vedere moral.
 

dezgustat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dezgusta)

1. cuprins de dezgust (pentru cineva sau ceva); îngrețoșat, scârbit.
 

dezgustător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dezgusta + -tor)

1. care trezește dezgust; respingător.
 

dezgustător; fetid

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT taeter; teter
2. FR dégoûtant
3. EN disgusting
4. DE ekelhaft; stinkend
5. RU противный; отвaрительный , ,
6. HU undorító, visszataszító; büdös
 

abominabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abominable, lat. abominabilis)

1. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant.
 

blaza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. blaser)

1. refl., tr. a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate, incapabil de emoții, indiferent.
 

execrabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exécrable, lat. exsecrabilis)

1. dezgustător, respingător, oribil.
 

hidos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hideux)

1. foarte urât; dezgustător, oribil, monstruos.
 

imund, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. immundus, fr. immonde)

1. murdar; oribil, dezgustător.
 

infect, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infect, lat. infectus)

1. viciat, puturos; stricat; greu, urât.
2. respingător, dezgustător, neîngrijit; de proastă calitate.
3. josnic, murdar, oribil.