OK
X
dezgusta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. dégoûter)
1.
tr.,
refl.
a-și
pierde,
a
face
să-și
piardă
gustul,
pofta
(pentru
ceva),
a
(se)
scârbi.
dezgustare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. dégoûtation)
1.
senzație
puternică
de
dezgust,
repulsie;
ceea
ce
inspiră
acest
sentiment.
2.
ceea
ce
este
dezgustător.
3.
lucru
dezgustător
din
punct
de
vedere
moral.
dezgustat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dezgusta)
1.
cuprins
de
dezgust
(pentru
cineva
sau
ceva);
îngrețoșat,
scârbit.
dezgustător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dezgusta + -tor)
1.
care
trezește
dezgust;
respingător.
dezgustător; fetid
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
taeter;
teter
2.
FR
dégoûtant
3.
EN
disgusting
4.
DE
ekelhaft;
stinkend
5.
RU
противный;
отвaрительный
,
,
6.
HU
undorító,
visszataszító;
büdös
abominabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abominable, lat. abominabilis)
1.
care
provoacă
oroare,
repulsie;
oribil;
dezgustător,
repugnant.
blaza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. blaser)
1.
refl.,
tr.
a
(se)
plictisi,
a
(se)
dezgusta
de
toate,
incapabil
de
emoții,
indiferent.
execrabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. exécrable, lat. exsecrabilis)
1.
dezgustător,
respingător,
oribil.
hidos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. hideux)
1.
foarte
urât;
dezgustător,
oribil,
monstruos.
imund, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. immundus, fr. immonde)
1.
murdar;
oribil,
dezgustător.
infect, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. infect, lat. infectus)
1.
viciat,
puturos;
stricat;
greu,
urât.
2.
respingător,
dezgustător,
neîngrijit;
de
proastă
calitate.
3.
josnic,
murdar,
oribil.