fragmentație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. fragmentation)
Etimologie: (fr. fragmentation)
1. acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; acțiunea de împărțire sau divizare în fragmente; fragmentare.
2. proces prin care un obiect este împărțit într-un număr mare de bucăți mici.
3. (var.) fragmentațiune.
4. (antonime) asamblare, defragmentare.