Dictionar

defragmentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. défragmentation)

1. acțiunea de a defragmenta și rezultatul ei.
2. (informatică) procesul de eliminare a fragmentării din sistemul de fișiere; regruparea fragmentelor de fișiere împrăștiate pe hard disk cu scopul de a crește viteza de citire.
3. (ecologie) acțiune care vizează reconectarea mediilor fragmentate prin drumuri sau alte artefacte.
4. (antonime) fragmentare, fragmentație.
 

fragmentație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. fragmentation)

1. acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; acțiunea de împărțire sau divizare în fragmente; fragmentare.
2. proces prin care un obiect este împărțit într-un număr mare de bucăți mici.
3. (var.) fragmentațiune.
4. (antonime) asamblare, defragmentare.
 

fragmentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fragmenta)

1. acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; faptul de a fi redus la o stare de fragmente; fragmentație.
2. (informatică) stocarea unui fișier în mai multe zone separate de memorie împrăștiate pe un hard disk.
3. (antonim) defragmentare.