Dictionar

ivire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. ivi)

1. faptul de a se ivi; apariție, iveală.
2. (var.) (reg.) ighire, (înv.) iuvire.
 

acvilin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquilin, lat. aquilinus)

1. care amintește de acvilă.
2. califică un nas fin și curbat ca ciocul de vultur.
3. nas ~ = nas coroiat.
4. privire ~ă = privire pătrunzătoare.
 

adresă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adresse)

1. indicație pe scrisori, colete etc. care conține numele și domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituție.
4. dexteritate, îndemânare.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei mașini electronice unde se înregistrează o informație.
 

afinitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affinité, lat. affinitas)

1. potrivire, asemănare, apropiere.
2. proprietate a substanțelor de a se combina între ele.
3. (bot.) înrudire, apropiere generică.
4. (jur.) înrudire prin alianță.
 

angiotrib

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. angiotribe)

1. (med.) instrument chirurgical folosit în angiotripsie; pensă care se folosea în chirurgia vaselor și care consta în strivirea acestora pentru a asigura hemostaza imediată.
 

apofantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apophantique, gr. apophantikos)

1. (log.) care evidențiază existența unui raport printr-o afirmație sau negație cu privire la ceva.
 

aprehenda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. appréhender, lat. apprehendere)

1. (rar) a prinde, a pune mâna pe, a înhăța.
2. (fig.) a se neliniști înainte de ivirea unui pericol posibil, a se teme de...