Dictionar

meditativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. méditatif)

1. înclinat spre meditare; gânditor.
 

apolinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. apollinisch)

1. referitor la zeul Apolo; apolinar.
2. luminos, senin, echilibrat.
3. (la Nietzsche) spirit meditativ, caracterizat prin echilibru, armonie, măsură, claritate în gândire.
 

contempla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr contempler, lat. contemplare)

1. tr., refl. a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și emoție.
2. intr. a medita, a reflecta.
 

contemplativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contemplatif, lat. contemplativus)

1. care contemplă, înclinat spre visare; meditativ, visător.
2. care se limitează să contemple, fără vreun scop practic.
 

meditabund, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. meditabundo, lat. meditabundus)

1. care meditează profund; meditativ, cogitabund.
 

nocturn, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. nocturne, lat. nocturnus)

1. adj. care se face, se petrece noaptea.
2. (despre păsări, animale) de noapte.
3. (despre flori) care nu se deschide decât noaptea.
4. s. f. compoziție muzicală cu caracter liric, melancolic, meditativ, frecventă în sec. XVIII și XIX.
5. în ~ = (cu privire la desfășurarea competițiilor sportive) în timpul nopții.
 

pansiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pensif)

1. (ir.) meditativ, gânditor.