misterios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mystérieux)

1. (și adv.) tainic, secret.
2. ascuns; care face o taină din orice; enigmatic.

misterioso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. misterioso)

1. (muz.) misterios, enigmatic, sumbru.

arcan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arcane, lat. arcanum)

1. (pl.) taină, secret, mister.
2. loc tainic, misterios.
3. nume dat ciclurilor astrologice de proveniență egipteană.

enigmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. énigmatique)

1. care constituie o enigmă; tainic, misterios.

magic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. magique, lat. magicus)

1. care ține de magie; care se referă la magie, care se bazează pe magie; ocult, misterios, tainic.
2. baghetă ~ă = baghetă de magician, (prin ext.) de scamator.
3. cerc ~ = cerc pe care magicianul îl trasează pe pământ și în centrul căruia se plasează pentru a se proteja de demonii pe care îi invocă.
4. oglindă ~ă = oglindă în care magicienii pretind că fac să apară oameni îndepărtați, evenimente, fapte etc.
5. ochi ~ = indicator luminos de funcționare a aparatelor de radiorecepție.
6. (fig.) care surprinde; fermecător, încântător; feeric.
7. (antonime) banal, normal, natural.

mistagog

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. mystagogue)

1. preot din antichitate care iniția pe cineva în misterele religioase.
2. (antic.) persoană care pregătește un inițiat pentru intrarea într-un cult misterios sau care predă doctrine mistice; hierofant.
3. (prin ext.) om înzestrat cu puterea de a pătrunde aspectele ascunse ale realității.

misterioso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. misterioso)

1. (muz.) misterios, enigmatic, sumbru.

ocult, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. occulte, lat. occultus)

1. referitor la ocultism, bazat pe ocultism; ocultistic.
2. științe ~e = pseudoștiințe având ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite.
3. ascuns; tainic; misterios.
4. (adv.) pe ascuns, în taină.