Dictionar

 

pilos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pileux, lat. pilosus)

1. (anat.) referitor la păr.
2. (bot.; despre un organ) acoperit cu păr.
 
 
 

caniție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. canitie, lat. canities)

1. albirea generalizată sau parțială, congenitală sau dobândită, a sistemului pilos; încărunțire a părului.
 

papilifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. papillifère)

1. care poartă papile; papilos.
 
 

horști

Parte de vorbire:  s.m.pl. (reg.)  
Etimologie: (necunoscută)

1. plantă erbacee cu frunze păroase și cu flori brune sau verzi (Luzula pilosa).
2. mălaiul-cucului (Luzula maxima).