Dictionar

ramolisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ramolissement)

1. stare a celui ramolit: ramolire.
2. ~ cerebral = necroză a unei porțiuni din creier, determinată frecvent de leziuni vasculare.
 

cerebromalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cérébromalacie)

1. (med.) modificarea structurii creierului din cauza unei tulburări de circulație, antrenând ramolismentul unei părți a creierului; ramolisment cerebral.
 

condromalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chondromalacie)

1. (med.) înmuiere a cartilajelor; ramolisment care afectează articulațiile, mai ales pe cele ale genunchiului (rotulă și femur).
 

decrepitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décrépitude)

1. stare de bătrânețe înaintată prin slăbire excesivă și pierderea aproape totală a forțelor; ramolisment.
2. (fig.) decădere, declin avansat.
 

encefalomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encéphalomalacie)

1. (med.) ramolismentul țesutului nervos cerebral, de obicei în urma unei reduceri a aportului de sânge sau a unei hemoragii a unui trunchi cerebral; ramolisment cerebral.
 

facomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phacomalacie)

1. (med.) ramolisment al cristalinului; înmuiere a cristalinului, de obicei rezultată dintr-o cataractă ușoară.
 

gatism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. gâtisme)

1. starea unei persoane, în general în vârstă, care suferă de deficiențe fizice și/sau intelectuale; ramolisment.
2. (med.) stare de decrepitudine fizică și psihică a pacienților paralitici, alienați sau foarte bătrâni; ramolisment.