Dictionar

sancționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. santionner)

1. a confirma, a întări o lege, o dispoziție printr-o semnătură autorizată; a ratifica.
2. a aplica o sancțiune (2).
 

sancționabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (sancționa + -bil)

1. pasibil de o sancțiune.
2. care poate fi pedepsit; pedepsibil.
 

sancționare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sancționa)

1. acțiunea de a sancționa și rezultatul ei.
2. confirmare, aprobare, consfințire a unei legi, a unei dispoziții, a unui act.
3. aplicare a unei pedepse; pedepsire.
4. (prin ext.) dezaprobare (a cuiva sau a ceva).
5. (var.) (înv.) sancțiunare.
 

sancționat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (sancționa)

1. (despre legi, dispoziții etc.) confirmat, aprobat; consfințit.
2. căruia i s-a aplicat o sancțiune; pedepsit.
 

sancționator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (sancționa + -tor)

1. care sancționează.
2. care are rol de sancțiune.
 

delict

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. delictum, fr. délict)

1. încălcare ușoară a legii penale, sancționată cu închisoare corecțională sau amendă.
 

penal, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. pénal, lat. poenalis)

1. adj. referitor la infracțiuni sancționate cu pedepse.
2. drept ~ = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod ~ = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor; fapt ~ = infracțiune.
3. s. n. drept penal.
 

penaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pénaliser)

1. a pedepsi (o infracțiune); a pena.
2. a prevedea, a cere o anumită despăgubire bănească; a amenda.
3. (sport) a sancționa (o echipă, un jucător) pentru încălcarea regulamentului jocului.
 

suspensiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. suspensif)

1. care suspendă, care oprește punerea în execuție.
2. (în sistemul politic capitalist) veto ~ = drept pe care îl are șeful statului de a refuza sancționarea unei legi votate de parlament.
 

sancționare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sancționa)

1. acțiunea de a sancționa și rezultatul ei.
2. confirmare, aprobare, consfințire a unei legi, a unei dispoziții, a unui act.
3. aplicare a unei pedepse; pedepsire.
4. (prin ext.) dezaprobare (a cuiva sau a ceva).
5. (var.) (înv.) sancțiunare.