Dictionar

aculalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acoulalia)

1. limbaj în care predomină jargonofazia și nonsensurile.
 

antonimie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antonymie)

1. raport între doi termeni cu sensul exact contrar; relație între două antonime.
2. caracterul cuvintelor care au sensuri opuse.
3. (anton.) sinonimie.
 

autoband

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. germ. Autobahn)

1. drum cu mai multe benzi de circulație pe sens, fără trecere între sensuri, conceput pentru circulația rapidă a automobilelor; autostradă.
 

bariotrop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bariotrop)

1. problemă enigmistică constând în găsirea unui cuvânt, cu două sau mai multe sensuri, după cum intervine accentul.
 

bisemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bisémique)

1. (despre cuvinte) care are două sensuri diferite, în funcție de context.
 

biunivoc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biunivoque)

1. care are corespondență unică în ambele sensuri.
2. (mat., log.) corespondență ~ă = corespondență între elementele a două mulțimi, astfel încât fiecare element al uneia corespunde univoc unui element din cealaltă.